radicalawakening

Usurinta de a face lucruri

Ușurința de a face lucruri

Am fost programați cu convingeri limitative legate de greutate încă din copilărie. Deseori am auzit că „trebuie să fie greu ca să iasă bine,” „dacă nu mă chinui, nu mă implic suficient și sigur nu o să reușesc,” „trebuie să mă sacrific dacă vreau rezultate bune,” „succesul implică mult efort,” „greul mă împuternicește,” „greul mă întărește.” Toate aceste convingeri întăresc mindsetul greului și astfel ajung să fie temelia pe care se construiește întreaga viață.

Ușurința de a face lucruri Read More »

Capcana Ego-ului

Capcana    Ego-ului   Ego-ul face referire la identitatea noastră. Felul în care ne definim, ne exprimăm și ne percepem în lume. Dizolvarea Ego-ului este nerealistă, deoarece în esență, ego-ul nu este nici bun nici rău, însă poate fi periculos când devine egotism. Scopul acestui articol este de a scoate în evidență manifestările negative ale ego-ului. Acest aspect negativ al ego-ului vom numi și egotism. Ce este Ego-ul? Ego-ul este un concept sau un simbol care se referă la o parte construită de noi oamenii pe baza experințelor din trecut și pe baza modelarii mediului si a oamenilor din viața noastră. Mai specific, putem încadra în conceptul de ego, toate comportamentele pe care le-am învățat pentru supravietuirea noastră în această realitate sau dimensiune. Ego este un concept dificil de surprins în cuvinte, deoarece acesta rulează în profunzimile subconștientului uman și ia multe forme/măști de care nu suntem conștienți atunci când le purtăm.   Eckhard Tolle, definește egoul ca nefiind altceva deacât identificarea cu forma. Forma gândurilor, forma fizică, forma emoțională. Unul din mecanismele prin care operează Ego-ul este identificarea. Cuvântul „identificare” este derivat din latinul idem, care înseamnă „acelaşi” şi facere, care înseamnă „a face”. Aşadar, atunci când mă identific cu ceva „fac să fie asemenea”.    Asemenea cui? Asemenea mie. Investesc un sentiment de sine în lucrul respectiv, iar el ajunge să facă parte din „identitatea” mea. Unul dintre nivelurile de identificare cele mai elementare este cel cu lucrurile: jucăria mea lasă loc mai târziu maşinii mele, casei mele, hainelor mele şi aşa mai departe. Deși încerc să mă regăsesc în lucruri, dar nu reuşesc niciodată cu adevărat, aşa că sfârşesc prin a mă pierde în ele. Aceasta este soarta egotismului. Perspectiva lui Elan Watts asupra egoului constă în imaginea, ideea pe care o avem despre noi și cu care ne identificăm. Iar această imagine este construită în cea mai mare parte de lucrurile pe care ceilalți ne-au spus despre noi uitându-se la noi în oglinda propriei reflecții. Astfel, prietenii, familia și restul relațiilor sunt ocupați să-ți spună cine ești, care sunt rolurile tale în viață, constituind astfel persoana ta. Cuvantul „persoană” vine din Latinul [Persona]- însemnând cea prin care sunetul călătorește. Referindu-se original la masca purtată de actori în teatru dramei clasice. Deoarece acele măști aveau extensii megafonice la gură, astfel încât să proiecteze sunetul în sala de teatru. Astfel persona, persoana este o mască, un rol pe care îl joci. Fiind o caricatură asupra noastră, deoarece aceasta nu include lucrurile importante despre noi, în fapt, reprezintă o iluzie. Iar Ellan Wats, exprimă faptul că Observatorul, acea parte care ești tu este cea mai inaccesibilă parte dintre toate experiențele. Este complet misterioasă și ascunsă. Persistența Ego-ului este una încăpățânată, deși în tradițiile spirituale, precum Buddhism și Hinduism, se sugerează că prin recunoașterea impermanenței lui și a interdependenței tuturor lucrurilor putem transcende limitările Ego-ului și experimenta un sentiment de connexiune globală și compasiune. Cum recunoaștem Ego-ul? Recunoașterea ego-ului este primul pas în creșterea conștientizării asupra lui. La început este dificil în a dezvolta un ochi observator asupra lui, deoarece ești complet fuzionat cu el. Prin observarea structurilor sale, vei începe să-l recunoști în tine și în alții. Nu există om fără ego. Ceea ce diferă de la om la om este gradul de recunoaștere și integrare a ego-ului. Un grad crescut de recunoaștere îți oferă posibilitatea de a te dezidentifica de iluziile sale, care sunt prezente in 95% din timp și sunt responsabile de 99% din tulburările psihice și dezechilibrele emoționale. Printre multe structuri egotice, enumăr câteva caracteristici ale Ego-ului pentru a-l contura într-un tablou cât mai comprehensiv. Complexul de inferioritate îi aparține Ego-ului în totalitate. Atunci când ești fuzionat cu eu-ul tău, vei fi ușor declanșat în a te simți mic, nevaloros, inferior și în nevoie de atenție cronică și validare.   Nevoia de competitivitate și comparațiile îi aparțin, de asemenea, ego-ului. Fiind o structură ce se hrănește cu separarea și individualismul–tot ceea ce cuprinde o minte egoică este dorința de a fi pe primele locuri, nu din dorința de masterizare intrinsecă, ci mai degrabă pentru a demonstra cât de special și important este.    Ego-ul regăsește o satisfacție în conflicte și în suferință. Acesta este atras de emoții de frecvență joasă, ex. invidie, gelozie, vinovăție, lăcomie, ură, frică, disperare.    Eul are o multitudine de atașamente, față de credințe, sloganuri, obiecte, oameni, titluri, bani, conveniențe, divertisment, mobilier, marturii sentimentale și amintiri ale tuturor celor mai de sus.    Eul/mintea, prețuiește lucrurile temporare și trecătoare, deoarece acestea sunt apreciate ca fiind „speciale” și prin urmare sunt văzute ca o „sursă de fericire”) David R. Hawkins     Toate formele de pierdere reprezintă o confruntare pentru Ego și pentru mecanismele sale de supraviețuire. Însă, noi știm că aspectele vieții omenești sunt efemere; prin urmare, agățarea de orice aspect al acesteia duce în cele din urmă la suferință și la pierdere. Eul trebuie să aibă tot ceea ce-și dorește, cu orice preț și va găsi multe scuze pentru a justifica acest lucru. El se debarasează de rațiune folosind o retorică inteligentă, plină de învinuiri și încriminări la adresa altora, pentru că trebuie să câștige cu orice preț, căci, în milioane de ani de evoluție, chiar ar fi murit dacă nu și-ar fi văzut dorințele și necesitățile satisfăcute. Eul are o memorie foarte lungă și milioane de ani de dezvoltare în spate, astfel scopul nu este de a-l elimina, deoarece acest lucru este imposibil. Mai degrabă de a fi conștient de prezența sa și de a prelua cârma asupra propriei vieți, făcând diferența între fals și adevăr, între instincte, impulsuri și inspirații. Dincolo de Ego   Ego-ul poate fi redirecționat spre dezvoltarea de virtuți. Cu ajutorul virtuților, ego-ul dezvoltă o stimă de sine sănătoasă. Virtuțile te ajută să-ți păstrezi ego-ul ca prieten, mai degrabă decât manifestarea sa egotică.  Când ego-ul este îndreptat către acțiuni pozitive/cu sens, tu deții controlul. Devine egotism/egoism atunci când ești controlat de ego.  Nimic nu poate fi cu adevărat „posedat” sau „al meu”. Toate relațiile sunt temporare și arbitrare, inclusiv corpul

Capcana Ego-ului Read More »

9 Simptome Care Pot Indica Prezența Traumei

9 Potențiale Simptome Care Pot Indica Prezența Traumei.   Trauma reprezintă răspunsul sau reacția la acțiunea unui eveniment care depășește limita experienței umane obișnuite și care poate avea un efect traumatizant psihologic pentru aproape orice persoană. Cercetările asupra efectului traumei sunt vaste și variate. Mai jos am realizat o sumarizare care indică felul în care se poate observa psihic și fizic, încercarea de a face față unui eveniment traumatic prin suprimarea sa, dar și ca răspuns la dificultatea de a-l înțelege și a cere ajutor în rezolvarea sa. 1. Stare de hipervigilență, de hiperexcitare. Hiperexcitarea se referă la o stare de activare fiziologică și psihologică. Ca răspuns la evenimentul traumatic, persoanele pot manifesta hipervigilență prin a scana constant mediul înconjurător pentru a identifica potențiale pericole. Pot avea dificultăți în a se relaxa, a dormi și pot fi ușor surprinși sau au un răspuns exagerat de tresărire. 2. Flashback-uri sau amintiri intruzive.   Acestea sunt deseori resimțite de supraviețuitorii traumei prin amintiri vivide și stresante ale evenimentului traumatic. Aceste amintiri le pot acapara gândurile, deseori cauzând emoții intense, senzații fizice inconfortabile în corp sau un sentiment de retrăire a evenimentului traumatic. 3. Comportamente de evitare. Ca un mecanism de protecție ce se instalează imediat după traumă, persoanele pot face eforturi mari în a evita orice le amintește de traumă. De exemplu, evitarea unor locuri specifice, oameni, activități sau chiar și a unor discuții care le pot activa amintiri stresante sau emoționale asociate cu trauma. 4. Amorțirea emoțională. Trauma are deseori un impact puternic asupra structurilor umane, iar asta poate să ducă spre un simț al detașării emoționale sau amorțire. Astfel, persoana se poate simți deconectată de propriile emoții. În același timp, poate avea dificultate în a simți emoții pozitive, precum, bucuria, fericirea sau alte emoții pozitive. Acest lucru poate fi observat și de persoanele din jur prin distanțarea emoțională și deconectare de mediul înconjurător afișate de persoana afectată. 5. Fluctuații ale dispoziției. Știm că trauma poate să creeze fluctuații semnificative ale dispoziției pe parcursul zilei, într-o perioadă relativ scurtă de timp. Persoana poate experimenta schimbări intense în emoții. Acestea fluctuând între furie, iritabilitate, supărare, anxietate sau momente de amorțire emoțională. Schimbările stărilor emoționale pot fi impredictibile și nerelaționate cu circumstanțele curente. 6. Schimbări la nivel de credițe. Trauma perturbă credințele și viziunea asupra lumii a unei persoane. Ei își pot pune la îndoială propriile valori, își pot pierde încrederea în ceilalți sau își pot dezvolta convingeri negative despre ei înșiși. Pot să se simtă lipsiți de valoare sau se simt responsabili pentru evenimentul traumatizant. Sentimentul lor de siguranță și securitate poate fi profund afectat. 7. Simptome fizice.   Truma poate să se manifeste și prin simptome fizice chiar și fără o cauză medicală exactă. Acestea pot include dureri de cap, migrene, probleme gastrointestinale, durere cronică, tensiune musculară, oboseală sau alte senzații corporale necunoscute. Efectul traumei asupra sistemului nervos poate contribui la aceste manifestări fizice. 8. Izolare socială. Tendința persoanelor afectate este să se retragă din interacțiuni sociale și să se izoleze de ceilalți. Ei pot dezvolta un simț al neîncrederii sau frică resimțită în jurul oamenilor, crezând că aceștia nu îi pot înțelege sau sprijini. 9. Comportamente auto-distructive. Pentru a face față traumei, unii indivizi pot să recurgă la comportamente auto-distructive. Acestea pot include abuz de substanțe, auto-vătămare, comportamente sexuale riscante, asumarea unui risc excesiv sau alte acțiuni periculoase care pot aduce o ușurare temporară sau un simț al controlului.   Este important de menționat că aceste simptome pot varia în intensitate și prezență printre indivizi.  Pot să nu fie prezente în fiecare persoană care a experimentat trauma. În același timp, este posibilă și existența altor simptome nespecificate aici, în funție de specificul traumei și a caracteristicilor unice ale persoanei.  Dacă tu sau cineva pe care îl cunoaști se confruntă cu efectele traumei, este recomandat să solicitați ajutor profesional de la un profesionist specializat în traume. Astfel se poate oferi sprijin individualizat și intervenții pentru a sprijini procesul de vindecare.  De asemenea, a se vedea mai multe resurse pe traumă aici.     

9 Simptome Care Pot Indica Prezența Traumei Read More »

Open your eyes

Open Your Eyes

Open Your Eyes VM Open your eyes and see the truth,That shines so bright, just in front of you.Step outside of illusions and see,Your reality is waiting there for thee. Absorb your essence, make space to be,Guided by the light within thee.Far deep within yourself is all you need,To make space for it, and let it lead. Let your light crack open your heart,And inspiration will pour out, a brand new start.Let yourself be guided by that whisper,A vibration in your heart, not a hiss nor a quiver. Let it all be clear, as it is in its origin,And give up wanting to be special, don’t yearn.For we are all One, with another perspective,Every time, in every angle, let’s be sincere.   How can one branch claim more value or space,Or air, when it’s all just a part of the Tree?How can one branch be separated from the rest,And from the Tree, that she calls its nest? Embrace the truth, let it guide your way,For you are a branch, but not just for today.You are part of the grace, and the tree is you,Open your eyes, and this truth, you’ll imbue.

Open Your Eyes Read More »

beyong ignorance

Dincolo de Ignoranță

Dincolo de Ignoranță, Pot face mai mult decât am făcut până acum. Aleg să trăiesc în afara podelei artificiale; Aleg să văd dincolo de zidurile ignoranței; Să umplu golurile de insuficiență cu chemările iubirii. Aleg iubirea care mă inspiră în fiecare zi, Și îmbrățișez momentul care dă scop vieții. O perspectivă de deschidere, aleg să-mi însușesc, În grădina sentimentelor, un loc atât de firesc. Cu ceva ascuns, ceva profund în noi; Ceva ce ne unește și se potrivește ca un soi.             Într-un spectacol de lumini, strălucim atât de puternic, Pentru ceva din noi toți, unde putere găsim. Ne aduce împreună să ne întregim, Și în aceast adevăr, suflet grăim.                                                     VM  

Dincolo de Ignoranță Read More »

a person in a yellow jacket walking through a field

Tulburarea de Personalitate Borderline

Ce este Tulburarea de Personalitate Borderline(TPB) ?   Tulburarea de Personalitate Borderline este o condiție mintală care este caracterizată de emoții intense și instabilitate, comportament impulsiv și imagine de sine sau conștiință de sine nedefinită și persistent instabilă. Un patern al relațiilor instabile cu ceilalți, caracterizate prin alternare între extremele de idealizare și devalorizare. Deși este o condiție comună, afectând 1-2% din populație gnerală, TPB este deseori înțeleasă greșit și stigmatiztă. În cele ce urmează vom aduce clarificări în ceea ce privește TPB și resurse pentru cei afectați de aceasta. Indivizii cu TPB pot trăi sentimente intense de gol, anxietate și iritabilitate. Se pot angaja în comportamente impulsive și riscante, cum ar fi abuzul de substanțe, mâncat compulsiv, sex neprotejat și/sau comportamente de autovătămare. Pot avea dificultăți în menținerea relațiilor stabile, ca urmare a impredicabilității și fluctuțiilor în emoțiile și comportamentele lor. Ce cauzează Tulburarea de Personalitate Borderline?   Cauzale TPB nu sunt înțelese pe deplin. Cercetările arată că o combinație între factorii genetici, de mediu și sociali contribuie la dezvoltarea tulburării. Studiile sugerează că există o componentă genetică, reieșind că indivizii cu rude de gradul unu (părinți, frați) care au TPB, au de cinci ori mai multe șanse de a dezvolta ei înșiși afecțiunea. Traumele din copilărie, precum abuzul emoțional, fizic sau sexual, neglectul sau separarea de părinte sau persoana de atașament este un risc semnificativ pentru dezvoltarea TPB. Și alți factori de mediu precum, stresul, izolarea socială, suport social inadecvat, pot de asemenea să contribuie la dezvoltarea TPB. Alte studii sugerează că persoanele cu TPB pot să aibă diferențe la nivelul structurii creierului și funcționării sale în comparație cu cei fără tuburare. Aceste diferențe pot contribui la dificultăți în reglarea emoțională și impulsivitate care sunt caracteristice TPB. Anumite trăsături de personalitate precum senzitivitatea, impulsivitatea și dificultatea în relațiile interpersonale, pot de asemenea contribui la dezvoltarea TPB. Nu toți indivizii care au trait experiențe traumatice dezvoltă TPB. Dezvoltarea TPB este influiențată de interacțiunea factorilor genetici, de mediu și sociali. Apelarea la un profesionist în sănătate mintală poate oferi o mai bună înțelegere a circumstanțelor și nevoilor unice ale individului în această situație. Tratarea Tulburării de Personalitate Borderline     TPB nu este o afecțiune permanentă. Cu un tratament adecvat, persoanele cu TPB își îmbunătățesc semnificativ simptomele și calitatea vieții. Deși necesită un management continuu, mulți oameni cu TPB sunt capabili să trăiască o viață împlinită și să construiască relații sănătoase cu ajutorul terapiei și sprijinului prietenilor și familiei. Ca tipuri de terapii eficiente se numără, Terapia Comportamentală Dialectică (DBT), Terapia Cognitiv Comportamentală (CBT) și terapiile adiacente acestui val de terapii și grupuri de suport. Terapia Comportamental Dialectică Îi ajută pe indivizi să-și gestioneze emoțiile, să-și regleze comportamentul și să-și îmbunătățească relațiile cu ceilalți. Aceasta pune accent pe dezvoltarea abilităților de mindfulness, reglare emoțională, tolerarea distresului, și eficacitatea interpersonală. CBT, pe de altă parte, este un tip de terapie care se concentrează pe a ajuta persoanele cu TPB să-și înțeleagă gândurile, sentimentele și comportamentul și modul în care le afectează relațiile cu ceilalți. Grupurile de suport pot provoca un sentiment al comunității și siguranței în a împărtăși experiențele și provocările.   Dezvoltarea de obiceiuri și rutine sănătoase, cum ar fi: exercițiile fizice, o alimentație bună și un somn adecvat, pot ajuta persoanele cu BPD să își gestioneze simptomele și să-și îmbunătățească bunăstarea generală. Este important de reținut că tratamentul pentru BPD este adesea un proces pe termen lung și poate necesita sprijin și management continuu. Lucrul cu un profesionist în domeniul sănătății mintale care are experiență în tratarea BPD poate fi util în dezvoltarea unui plan cuprinzător de tratament care să abordeze nevoile și particularitățile individului. Dizolvarea stigmatului în preajma TPB   TPB este deseori stigmatizată și neînțeleasă, persoanele care suferă de această tulburare pot să se confrunte cu discriminare din partea ceilorlalți.  În realitate însă, aceste persoane se luptă cu o afecțiune mintală complexă. Este important să ne educăm în ceea ce constă această tulburare pentru a reduce stigma și a promova înțelegerea și suportul necesar pentru cei afectați. TPB nu este un defect de caracter sau slăbiciune. Nu este rezultatul lipsei de putere sau a eșecului în controlul emoțional. TPB nu este o “problemă a femeilor”.  TPB,  afectează atât bărbații, cât și femeile, deși este adesea diagnosticat mai frecvent la femei. Acest lucru poate fi cauzat de distorsiunile de gen în procesul de diagnosticare sau a diferențelor de prezentare a simptomelor între bărbați și femei. TPB nu este același lucru cu tulburarea bipolară: TPB și tulburarea bipolară sunt uneori confundate, dar sunt afecțiuni distincte. TPB se caracterizează prin dereglare emoțională, impulsivitate și relații instabile, în timp ce tulburarea bipolară este caracterizată prin modificări episodice ale dispoziției, a energiei și a comportamentului. O persoană cu TPB nu este ”slabă” sau ”manipulativă”. Persoanele cu BPD se luptă adesea cu sentimente de rușine și vinovăție și sunt adesea etichetate drept „manipulatoare” sau „căutători de atenție”. Cu toate acestea, aceste comportamente sunt adesea un rezultat al durerii emoționale intense și al suferinței pe care le experimentează persoanele cu BPD și nu sunt deliberate sau calculate. Concluzie:     În cele din urmă, este important să înțelegem că persoanele cu TPB nu sunt definite de diagnosticul lor. Cu toate că a trăi cu un diagnostic de TPB este solicitant și dificil, persoanele cu TPB sunt persoane unice și complexe, capabile să-și atingă obiectivele și să ducă o viață împlinită cu ajutorul și tratamentul potrivit. Tulburarea de Personalitate Borderline este o afecțiune tratabilă care afectează 1-2% din populația generală. TPB nu este o afecțiune pe viață. Deși este o condiție cronică și complexă, nu este o sentință pe viață. 

Tulburarea de Personalitate Borderline Read More »

Depaseste depresia

Ce este important să știi despre depresie?

   Ce este Important să Știi despre Depresie?    Depresia este o tulburare mintală comună care afectează milioane de oameni în întreaga lume. O regăsim sub forma sentimentelor de tristețe profundă și persistente, lipsa interesului sau a plăcerii în activități care au fost anterior plăcute. Alte simptome des întâlnite sunt schimbări ale apetitului și a tiparelor de somn, dificultăți de concentrare și sentimente de inutilitate sau vinovăție.    Depresia este o tulburare complexă care se poate manifesta diferit la oameni diferiți. Are multe posibile cauze, incluzând o combinație dintre factori genetici, psihologici, de mediu. Poate varia în severitate și durată. Unele persoane pot fi mai susceptibile la depresie din cauza istoricului familial al tulburării, în timp ce alte persoane pot dezvolta depresie ca urmare a unui eveniment traumatic sau stres cronic. Depresia văzută din perspectivă spirituală: Dintr-o perspectivă spirituală, depresia poate fi văzută ca o deconectare de la un simț al scopului personal, al sensului și al conexiunii cu ceva mai larg și cuprinzător(Sursă, Creație, Divinitate, etc). Această deconectare duce la sentimente de deznădejde, neajutorare și lipsă de motivație.  Multe tradiții spirituale văd depresie ca un tip de criză spirituală, o perioadă întunecată care poate să ducă la creștere, descoperire de sine și o înțelegere mai profundă a sinelui și a lumii. Unele practici spirituale, cum ar fi: meditația, mindfulness și rugăciunea, pot fi utile în abordarea depresiei prin cultivarea unui sentiment de pace interioară și conexiune cu ceva atotcuprinzător. Aceste practici pot ajuta, de asemenea, la reducerea stresului și la îmbunătățirea stării de spirit. Însă, cu toate astea, ele nu pot înlocui un tratament profesional care poate incorpora și aceste tehnici adjuvante. Câteva aspecte de știut despre depresie, includ: Depresia este o tulburare tratabilă. Cu un tratament potrivit și suport, cei mai mulți oameni cu depresie se pot recupera și duce o viață împlinită. Opțiunile de tratament pot include terapie, medicație și schimbări ale stilului de viață. Depresia poate să apară la orice vârstă, incluzând copii, adulți și vârstnici. Este important să fii conștient de semnele și simptomele depresiei și să cauți tratamentul potrivit pentru asta. Depresia este deseori comorbidă cu alte tulburări, cum ar fi: anxietatea, consumul de substanțe, condiții de sănătate fizică, etc.  Stigmatul  în jurul depresiei încă există în ciuda prevalenței crescute a depresiei. Educarea ta și a celorlați în legătură cu depresia și combaterea stereotipurilor și concepțiilor greșite este importantă și recomandată. Este important de notat faptul că depresia nu este o slăbiciune sau un defect de caracter. De asemenea, nu este ceva din care persoana poate pur și simplu să iasă sau să schimbe instant. Cu tratamentul potrivit, cele mai multe persoane se îmbunătățesc și se pot recupera complet. Rolul suportului social în procesul de recuperare joacă un rol esențial. Acesta produce un simț la comunității și aparținerii și reduce sentimentele de izolare și singurătate. De asemenea, depresia este o experiență unică pentru fiecare individ, astfel și tratamentul trebuie să fie adaptat la nevoile specifice ale fiecărei persoane. O combinație dintre terapie și schimbări ale stilului de viață sunt benefice în tratarea depresiei. Este important de luat în vedere și alte tipuri de terapii neconvenționale precum: terapia prin artă, dans, muzică, animale, etc. În cele din urmă, depresia poate să deschidă perspective noi despre tine și realitatea în care te afli. Te poate îndemna la schimbări valoroase care te pot propulsa spre o versiune mai integrată și mai împlinită prin deschidere, acceptare și lucru personal.     Depresia este o tulburare severă și nu este ceva care ar trebui tratat cu superficialitate. Nu este un semn de slăbiciune și nu este ceva ce poate fi vindecat doar cu voință. Este o tulburare complexă care necesită ajutor profesional și nu este nimic de care să-ți fie rușine. Andrew Solomon Cum tratăm depresia? Există o varietate de opțiuni disponibile. Printre cele mai comune opțiuni: Terapia : A vorbi cu un terapeut, consilier poate fi o modalitate eficientă de a adresa cauzele care stau la baza depresiei și a dezvolta strategii de coping eficiente. Câteva tipuri de terapie dovedite ca fiind eficiente în tratarea depresiei sunt: terapia cognitiv-comportamentală(CBT), terapie interpersonală, terapia psihodinamică, terapie de psihosinteză, etc. Grupurile de suport pot promova un sentiment de comunitate și susținere. Acestea pot fi și o sursă importantă de informare și suport de la persoane care înțeleg bine prin ceea ce treci tu. Terapii alternative: Yoga, acupunctura, terapia prin artă, terapii holistice pot fi de ajutor în tratarea depresiei. Îndrumarea unui bun profesionist în domeniu este recomandată în vederea găsirii tehnicilor cele mai potrivite și particularizate de la caz la caz. Schimbări în stilul de viață pot ajuta la reducerea simptomelor depresive. Asta include, exerciții regulate, obiceiuri alimentare sănătoase, igiena somnului, etc. Angajarea în activități care îți aduc placere ajută de asemenea în îmbunătățirea stării emoționale. În concluzie: Depresia este o tulburare mintală caracterizată de sentimente de tristețe, neajutorare, absența interesului și a plăcerii în activități anterior plăcute. Cauzele sale sunt variate și sunt deseori exprimate printr-o combinație dintre factori genetici, psihologici și de mediu. Apelarea la servicii psihologice convenționale și neconvenționale, precum și schimbarea stilului de viață, ajută în tratarea simptomelor depresive. Depresia este ca o pătură grea de ceață care coboară asupra ta, făcând greu să vezi frumusețea și potențialul lumii și al tău. Autor necunoscut Atașat regăsești un chestionar care identifică un scor aferent simptomelor depresive, dar care NU înlocuiește sau stabilește un diagnostic clinic de depresie sau episod depresiv major.  

Ce este important să știi despre depresie? Read More »

Priveste dincolo de frica

Ce este frica și cum o depășim? O perspectivă spirituală.

  Ce este Frica și Cum o Depășim? O Perspectivă Spirituală. Care este diferența dintre frică și anxietate? Frica face parte din experiența umană. Frica este de fapt un instinct de supraviețuire atunci când apare ca răspuns la situații realist periculoase. Gândește-te cum ai reacționa atunci când ești urmărit de un animal periculos cu frică și fără frică?  În astfel de contexte, cel mai de ajutor ar fi să simțim frică, în felul acesta corpul nostru trece printr-o serie de modificări care servesc salvării noastre. Iar în acest context putem vorbi de frică. Anxietatea este un termen folosit frecvent în mediul clinic și descrie acea formă a fricii care este trăită disproporționat în raport cu pericolul real. Este trăită în situații lipsite de un pericol real și împiedică atingerea obiectivelor personale și interferează cu buna funcționare a individului. Gradele clinice ale fricii sunt exprimate prin tulburări de anxietate ce includ fobiile, tulburările de stres post-traumatic, atacul de panică, anxietatea generalizată, tulburări obsesiv-compulsive, ipohondria, etc. Frica este o emoție, dar ca stil de viață e limitativă. Teama realistă sau precauția servesc supraviețuirii în contrast cu teama irațională, ce indică probleme psihologice. Frica limitează dezvoltarea personalității și favorizează inhibițiile și evitarea, limitând experimentarea realității și acumularea expansivității conștiinței.  Depășirea fricii Frica are tendința de a se auto-consolida și constituie o piedică în calea dezvoltării competențelor de adaptare. Frica de eșec are ca rezultat apariția unor inibiții și scade încrederea socială. Teama de dezaprobare socială conduce la retragerea în sine și deprivare emoțională. Cât privește negarea setimentului de frică sau suprimarea acestuia, acesta poate avea un rezultat contrar, manifestat printr-o supra-compensare riscantă și nesănătoasă. Totuși, frica poate să fie folosită ca un ghidaj de a vedea cât de departe de sentimentul iubirii ne poziționăm. Cu cât sentimentul fricii ne acaparează mai mult realitatea cu atât ne este mai dificil să experimentăm universalitatea emoției de iubire și să o extrapolăm la situații diverse din viața noastră. Atunci când ai fost fără un cadru de referință, proaspăt născut, când încă nu aveai acel sine de a fi „cineva învățat”, făceai doar parte din Univers și nu era frică.  Așadar, rădăcina fricii poate fi considerată separarea. Ram Dass Rădăcina fricii este modelul format pe care fiecare ajunge să-l achiziționeze și să se evalueze prin cadrul său de referință. Așa începe frica(eul). Odată ce acest model există, atunci începi să procesezi totul începând din interiorul tău spre exteriorul în termenii acestui model care continuă să reîntărească sentimentul vulnerabilității și fragilității proprii.  Procesul transformativ al lucrului spiritual este (re)trezirea la inocența de a merge dincolo de acest model restrictiv și iluzoriu asupra perspectivei de sine. Acesta fiind construit ulterior print-o separare, prin care nu te poți vedea decât cineva mic, neînsemnat și fragil. Un prim pas în procesul terapeutic este să-ți dai seama de ce îți este frică. După care, faci spațiu fricii, stai cu frica și ești martorul fricii, încercând să o înțelegi înainte să devină prea consumatoare și sufocantă. Ram Dass face următoarea analogie: Imaginează-ți un desen cu niște nori de culoarea gri, pe fundalul cerului albastru. Însă tu ai doar o ramă aferentă unei picturi de dimensiuni medii, mici. La plasarea acestei rame peste desen, observi că este acoperită doar porțiunea norilor de culoarea gri, pierzând cerul albastru din vedere. Ți-a rămas o ramă peste un fundal gri care umple întreg spațiu. Iar când te uiți în jur, spui:  „Sunt înfricoșat” ; „Sunt deprimat”.   Însă dacă ai lărgi rama și ai indepărta-o chiar și foarte puțin de desen, unde s-ar vedea puțin din cerul senin, albastru, ai spune: „Aah, acesta este un nor.” Martorul este acel spațiu albastru care înconjoară norul și dă sensul întregii imagini, spunând: „Ahh, aceasta este frica”. Deseori devenim consumați de frică, în felul acesta nu reușim să o identificăm. Cultivâ martorul fricii în toate ipostazele posibile, fiind prezent din ce în ce mai mult în potretizarea experiențelor din jurul tău. Iar când focusul tău este mai degrabă asupra observării fricii decât asupra fricii, observi că este o parte din tine care doar observă fără să-i fie frică. Observatorul nu judecă frica, nu incearcă să o schimbe, nu este nici măcar speriat, doar observă.   „Și ce urmează după asta?”   Un alt proces de ieșire din sentimentele negative, temerile sunt lăsate să apară fără nicio rezistență, energia lor emoțională fiind înfrântă imediat ce apare. Putem numi această tehnică: „Și ce urmează după asta?”. Se începe  cu o anumită frică și apoi se continuă cu asumarea posibilității ca aceasta să devină reală. De exemplu: „Mi-e frică să nu pierd relația”. Și ce urmează după asta? Nu voi avea cu cine impărți momentele frumoase. Și ce urmează după aia? Voi rămâne singură. Si ce urmează după aia? Nu o să mai ies din casă. Si ce urmează după aia? O să-mi ratez viața. Si ce urmează după asta? O să duc o viață plină cu regrete. Etc. Recunoscând că este o parte din tine care mereu există fără frică, poți realiza într-un sens mai mistic, transformativ sau spiritual că intr-adervăr, există o parte din tine fără frică mereu.  Iar asta, deoarece acolo este o parte din tine care nu a fost niciodată separată, făcând parte din tot ceea ce există.  De ce ți-ar putea fi frică când ești tot ceea ce există? Iar tot ce există este energie transformativă.  Ram Dass Este util să realizăm că tot ce însemnă viață, clipă de clipă, se sprijină pe credință, oricum s-ar numi aceasta. Nici ateii nu renunță la credință că sistemul lor de valori este autentic și valid. Cercetările au indicat faptul că alinierea religioasă/spirituală cu credința are capacitatea de a reduce nivelul general al fricii. Energia spirituală schimbă dominația creierului cu un sistem mai pozitiv prin care hormonii de stres sunt înlocuiți de endorfine, serotonine și alți neurotransmițători. Frica, religia și evoluția spirituală:    Apariția fricii este susținută de conștientizarea consecințelor viitoare ale păcatelor, erorilor și abaterilor noastre de la morală, care pot fi temporale sau pe termen lung. Portretizarea de-a lungul istoriei

Ce este frica și cum o depășim? O perspectivă spirituală. Read More »